Daca tot sunt imboldit aproape in fiecare zi de amicul si colegul Fiq, alias YO4FYQ-Claudiu cu: „V-ati inscris? Cand este examenul?, Dar va duceti, nu?”, pentru a ma prezenta la examenul de autorizare, am hotarat impreuna cu mai sus numitul Fiq, sa ne apucam de un PA pe 1296MHz. Tot el a venit cu propunerea de a realiza PA-ul lui Wolf-Henning Rech DF9IC, care din punct de vedere constructiv se poate face „cu ce ai prin casa”-asa cum ar zice Claudiu- dar nu e chiar asa. Am incercat sa punem in practica tot ce am invatat din tehnica constructiilor radio si din cele invatate la Tehnica Microundelor. Totodata am incercat sa pastram pitorescul constructiei de amator, a se vedea trecerile realizate cu capse, si constructia mecanica, renuntand a folosi carcase frezate sau pretentios realizate. Cred ca vom reusi sa obtinem un PA robust, usor de reglat si depanat. Dar sa incepem cu inceputul.
Prima problema a fost fireste cablajul imprimat, un RO4003 de 0,81mm, pe care l-am achizitionat din Italia de la Rota Franco si pe care l-am folosit cu parcimonie pentru ca, nu-i asa, fiecare bucatica costa.
Foto 1.jpg
Apoi condensatoarele SMD de tip ATC600S si alte asemenea componente pe care le-am achizitionat cu ajutorul lui YO3GEJ-Marius; apoi , tranzistoarele MRFE6S9160 pe care le-a cumparat Claudiu de pe EBAY, de la sursa indicata de DF9IC in prezentarea sa.
Ei, si acum sa trecem la treaba. Eu sustineam ca acest fel de constructie trebuie abordata cu mare grija, cablajul trebuie sa fie cu gauri metalizate, cu masca si eventual acoperit cu „hard gold” dar ce te faci cu Fiq? El vrea sa faca totul „sa functioneze, nu neaparat sa arate bine”. Corect. Asa ca am inceput sa facem cablajul de test pe placat obisnuit incercand diverse tehnici de executie. Eu tineam mortis sa-l facem cu film, expunere sau cu printare si folie de transfer termic; am incercat dar rezultatele au fost mediocre si cu multa munca. Apoi a venit Fiq cu ideea, documentata, de a printa pe hartie glossy si apoi transfer cu solutie de alcool izopropilic si acetona direct pe placat. Zis si facut si totul a mers struna.
Foto 2.jpgFoto 3.jpg
Apoi ca totul sa fie ok (a se citi „tortul”) am pus si „bomboana”.....am argintat cablajul cu o solutie speciala care se aplica extrem de usor si cu rezultate excelente.
Foto 4.jpg
Capsele, alta „bombonica”, le aveam de peste 35 de ani, de pe vremea cand lucram la Electronica, si acestea se foloseau la producerea potentiometrelor cu pelicula de carbon. Tot acolo le-am folosit prin 1980 pentru a realiza ”treceri metalizate” la aparatura de masura ce folosea circuite integrate logice.
Foto 5.jpg
O alta provocare a fost cea a shunt-ului termic din cupru: procurare, debitare, gaurire, frezare, filetarea gaurilor, etc. Placa de cupru am cumparat-o de la tarabele din Obor care vand astfel de vechituri, pe care apoi am prelucrat-o corespunzator. Pentru ca lipitura planului de masa al cablajelor imprimate cu cutia din alama sa nu incurce pozitionarea perfecta a suntului termic, a fost nevoie sa frezez muchia fetei cu frezari la un unghi de 450. La operatiunile de gaurire si filetare a orificiilor a fost nevoie de multa rabdare si atentie deoarece cuprul este un material pretentios cand e vorba de prelucrari prin aschiere.