Despre baloanele de mare altitudine si zboruri efectuate pana acum

[YO3ICT]

Baloanele de mare altitudine sunt, in general, nepilotate si contin heliu sau hidrogen, atingand, de regula, altitudini maxime de peste 30km. Exista si baloane nepilotate cu aer cald, cu un cost mult mai redus decat al celor cu heliu sau hidrogen, dar despre acestea vom discuta cu alta ocazie.

Cele mai comune sunt baloanele meteorologice, datele transmise de catre acestea ajutand in formarea modelelor de prognozare a vremii.

Aceste baloane ajung intr-o regiune numita "near space", marginita de linia Armstrong (18-19km, unde presiunea scade atat de mult incat o fiinta umana nu ar supravietui fara un costum presurizat) si linia Karman (100km, limita de facto a spatiului, unde astronautica preia sarcinile aerodinamicii).

Din cauza costurilor relativ reduse, baloanele de mare altitudine sunt un hobby foarte popular, adesea numit "Programul spatial al saracului". Cea mai importanta organizatie din domeniu este UKHAS.

Pentru noi, baloanele de mare altitudine trebuie sa reprezinte o armonizare a radioamatorismului, acesta putand lua forma ARHAB (Amateur radio high-altitude ballooning).

Un zbor ARHAB contine un balon, parasuta de recuperare si incarcatura. Aceasta contine de regula un transmitator intr-una dintre benzile de radioamatori care permite urmarirea zborului de la lansare si pana la aterizare. O conditie esentiala pentru ARHAB este detinerea unei autorizatii de radioamator.

Cele mai multe zboruri transmit aproape in timp real coordonatele GPS, temperatura si presiunea atmosferica via APRS, RTTY, CW, PSK31 sau in alte moduri mai exotice (LoRa). Via LoRa se pot transmite la sol si pachete de imagine (cea mai comuna platforma pentru zboruri LoRa este Raspberry Pi).

Zborul tipic utilizeaza un balon de latex standard si poate dura intre 2 si 4 ore. Se pot deasemenea experimenta baloane zero-presiune sau supra-presiune pentru a atinge durate de zbor de oridinul zilelor, saptamanilor sau chiar lunilor.

In continuare, voi face o trecere in revista a zborurilor efectuate de mine pana acum.


Credit foto : University of Leicester